Infecția cu Escherichia coli transmisă sexual este un subiect mai puțin discutat, dar extrem de important pentru sănătatea intimă. Deși E. coli este cunoscută în principal ca bacterie responsabilă de infecțiile urinare sau digestive, ea poate fi implicată și în infecții transmise prin contact sexual. Situația apare mai ales atunci când bacteriile din zona anală ajung în uretră, vagin sau chiar în prostată, favorizând apariția unor simptome neplăcute și uneori complicații serioase.
Cauzele acestei infecții sunt legate în special de igiena precară, de raporturi sexuale neprotejate sau de anumite practici intime care favorizează migrarea bacteriilor. Simptomele pot varia de la durere și arsură la urinare, până la inflamații genitale sau secreții neobișnuite. De aceea, recunoașterea lor la timp este importantă pentru a evita agravarea bolii.
Înțelegerea modului de transmitere a infecției cu Escherichia coli pe cale sexuală este importantă pentru prevenție. În lipsa unor măsuri clare, bacteria poate fi răspândită cu ușurință între parteneri. Vestea bună este că, diagnosticată și tratată corect, infecția poate fi ținută sub control și vindecată.
Ce este infecția cu Escherichia coli transmisă sexual?
Escherichia coli (E. coli) este o bacterie care se găsește în mod normal în intestin. Majoritatea tulpinilor sunt inofensive, dar unele pot deveni patogene și provoca infecții.
Atunci când vorbim despre transmiterea sexuală a E. coli, ne referim la situațiile în care bacteriile sunt transferate din zona anală în cea genitală, prin contact direct. Această transmitere este mai frecventă în cazul:
- raporturilor sexuale anale neprotejate
- schimbării actului sexual anal cu cel vaginal fără igienizare
- lipsei igienei intime corecte înainte și după contact
- partenerilor multipli sau contactelor sexuale ocazionale
Deși E. coli nu este catalogată oficial ca boală cu transmitere sexuală (BTS), poate apărea și fi răspândită prin aceste practici. Infecția poate afecta atât femeile, cât și bărbații, dar femeile sunt mai predispuse din cauza anatomiei uretrei, care este mai scurtă și favorizează pătrunderea bacteriilor.
Simptomele variază în funcție de zona afectată: tract urinar, vagin, prostată sau chiar rinichi. Netratată, infecția poate duce la complicații severe.
Simptomele infecției cu Escherichia coli transmisă sexual
Manifestările clinice ale acestei infecții pot fi diferite la femei și bărbați. Ele nu apar întotdeauna imediat, dar semnalele nu trebuie ignorate.
La femei, simptomele includ:
- urinări frecvente și dureroase
- senzație de arsură la urinare
- secreții vaginale anormale, uneori cu miros neplăcut
- dureri pelvine sau abdominale
- senzație de presiune în vezică
La bărbați, simptomele pot fi:
- usturime și arsură la urinare
- scurgeri uretrale
- dureri în zona perineului sau a testiculelor
- disfuncții erectile cauzate de inflamația prostatei
- febră și frisoane în cazurile severe
În ambele cazuri, dacă infecția nu este tratată, bacteriile pot urca spre rinichi și pot provoca pielonefrită, o complicație serioasă.
De aceea, orice simptom apărut după contact sexual trebuie investigat medical.
Cauzele și factorii de risc ai infecției
Infecția cu Escherichia coli transmisă sexual apare prin contact direct cu bacteriile prezente în zona anală.
Principalele cauze și factori de risc sunt:
- Igiena intimă insuficientă: lipsa spălării corecte înainte și după contact.
- Raporturi anale neprotejate: cresc riscul de transfer al bacteriilor.
- Schimbarea tipului de contact fără protecție sau curățare.
- Sistem imunitar slăbit: persoanele vulnerabile dezvoltă mai ușor infecții.
- Folosirea de lenjerie strâmtă sau sintetică: favorizează dezvoltarea bacteriilor.
- Contacte sexuale multiple: cresc șansa expunerii la bacterii rezistente.
Este important de menționat că E. coli se poate transmite și non-sexual, prin contaminare accidentală sau prin mâini murdare. Totuși, calea sexuală rămâne una dintre principalele modalități de răspândire.
Diagnosticarea infecției cu Escherichia coli transmisă sexual
Diagnosticarea corectă este importantă pentru tratament.
Metodele uzuale includ:
- Examen clinic: medicul verifică semnele vizibile de inflamație.
- Urocultură: identifică prezența bacteriei în urină.
- Examen de secreții genitale: indicat în caz de scurgeri anormale.
- Antibiogramă: stabilește la ce antibiotice este sensibilă bacteria.
- Ecografie: în cazuri complicate, pentru a evalua rinichii sau prostata.
Un diagnostic rapid reduce riscul de complicații și scurtează perioada de tratament. Automedicația este periculoasă, deoarece poate selecta tulpini rezistente.
Tratamentul infecției cu Escherichia coli transmisă sexual
Tratamentul depinde de severitatea infecției și de zona afectată.
Cele mai frecvente opțiuni sunt:
- Antibiotice: prescrise în urma antibiogramei (ciprofloxacină, nitrofurantoin, amoxicilină etc.).
- Antiinflamatoare și antialgice: pentru calmarea durerilor.
- Probiotice: pentru protejarea florei intestinale și vaginale.
- Hidratare intensă: ajută la eliminarea bacteriilor prin urinare.
- Odihnă și igienă riguroasă: sprijină vindecarea rapidă.
Tratamentul trebuie urmat până la capăt, chiar dacă simptomele dispar. În unele cazuri, poate fi nevoie de tratamentul ambilor parteneri pentru a evita reinfectarea.
Prevenirea infecției cu Escherichia coli transmisă sexual
Prevenția rămâne cea mai eficientă metodă de protecție.
Măsuri recomandate:
- utilizarea prezervativului la contactele sexuale
- spălarea corectă a zonei intime înainte și după act
- evitarea schimbării tipului de contact sexual fără protecție
- purtarea lenjeriei din bumbac, nu din materiale sintetice
- consum de lichide suficiente pentru menținerea sănătății tractului urinar
- vizite regulate la medic în cazul simptomelor recurente
De asemenea, menținerea unei imunități bune prin alimentație echilibrată și odihnă suficientă scade riscul de infecții repetate.
Infecția cu Escherichia coli transmisă sexual este o problemă reală, chiar dacă nu este la fel de cunoscută ca alte infecții cu transmitere sexuală. Cauzele principale sunt legate de igienă și de practici intime neprotejate, iar simptomele pot varia de la ușoare la severe.
Diagnosticarea corectă și tratamentul cu antibiotice alese în urma antibiogramei sunt importante pentru vindecare. Totodată, prevenția prin igienă intimă, folosirea prezervativului și comunicarea deschisă cu partenerul sexual joacă un rol decisiv.
Dacă apar simptome, este important să consulți un medic specialist și să nu amâni investigațiile. Cu tratament adecvat și măsuri de protecție, infecția poate fi controlată și prevenită pe viitor.
